COPYRIGHT © 2013 - Şcoala Gimnazială Mireșu Mare by Buciuman Raul
ÎNAPOI
Şi iarăşi va să vină cu
slavă să judece viii şi morţii, A cărui împărăţie nu va avea sfârşit
(Simbolul Credinţei, Art. 7).
Ca de fiecare dată, în Duminica
Înfricoşatei Judecăţi, Evanghelia ne vorbește despre acea
cumplită zi care va însemna ultimul act al istoriei omeneşti, ziua arătării
Fiului Omului, ziua împlinirii împărăţiei lui Dumnezeu, aşa cum zicem şi în
Simbolul Credinţei. Imaginea aceasta, a judecăţii celei din urmă o aveam încă
în faţa și în minte, când un grup de tineri ai Școlii Gimnaziale Mireșu
Mare, actuali și foști elevi ai noștri,
au apărut în biserică însoțiți de inimoasele lor profesoare de religie și
muzică: Antonela Bara și Ioana Denuț. Am observat o anumită
emoție și la cucernicul părinte Ioan Romulus Ciurdaș, la apariția tinerilor. Ca
și la alte manifestări creștine, eram sigură că părintele și-a pus amprenta,
sensibilizându-ne acea coardă a inimii ce de multe ori stoarce lacrimi în
ascuns sau măcar stări emoționale prin care redevenim oameni vii, firavi și
plini de sevă. ”Lecția” predată ne-a
zguduit sufletul. Porunca a fost cea a dragostei și a milei față de aproapele
nostru care este căzut în necazuri şi în lipsuri de tot felul. Eram deja
vulnerabili datorită vârtejurilor sociale ce ne schițează viața cotidiană.
Vedem mereu oameni nemulțumiți, chipuri necăjite și speriate, suflete
descurajate. Dar, să lăsăm acestea în cimitirul inimii noastre și să felicităm tinerii, care, prin versurile și
cântecele prezentate, au scormonit adânc în rănile deschise ale societății de
azi. Acest “manifest” este unul din activitățile parteneriatului
Școală - Biserică. Momentul poartă titlul “Pământul
deocamdată” , după versurile lui A. Păunescu, în care găsim
imaginea pământului așa cum o prezintă și Isus în parabola neghinelor. Sub
ochii noștri se scriu cronici negre. Aceleași jocuri și interese, aceleași
moravuri, aceleași mentalități. Unii mor de rușine și durere “Pentru un pachet de biscuiți” iar mai marii vremii, cu jafuri incomensurabile sunt “tari în cerbice
și netăiați împrejur la urechi și la inimă”. Ne întâlnim apoi cu un professor ajuns la pensie, nevoit să
cerșească. Un fost elev, unul din aceia “care-ți scot fire albe” până îi înveți
să buchisească, ajuns după noile „valori” cu teșchereaua plină, vrea să-i
arunce mărunțiș „E bani puțini, dar unii îi primește.” , este refuzat cu
demnitate, pentru că încă, nu vorbește românește. Mulțumim părintelui Ioan Romulus
Ciurdaș, care prin multiplele calităţi ale vieţii sale de părinte, învăţător şi
îndrumător duhovnicesc al comunității, își aduce aportul mereu în desfășurarea
activităților cultural-educative din comună. Felicităm doamnele profesoare și
tinerii. Așa cum arată și titlul ”Pământul
deocamdată”, nădăjduim că atunci "Când educaţia omului credincios şi
cultura lui şi întreg felul lui de viață se alimentează neîncetat din izvoarele
lui Hristos, cât de sigur şi de liniștit înaintează el prin toate căile sale
spre înălţimi!" (Traian Dorz)
