Pentru o experienţă completă de navigare, te rugăm să activezi JavaScript în browserul Web.
AcasaORGANIGRAMACOLECTIVUL UNITĂȚIICONDUCEREAPROFESORIIÎNVĂŢĂTORIEDUCATORI AUXILIARNEDIDACTICRESURSE MATERIALEVIZIUNEACTIVITĂȚI EXTRAȘCOLARE
DSCN0748.JPG
COPYRIGHT © 2013 - Şcoala Gimnazială Mireșu Mare by Buciuman Raul
TITLU.jpg
ÎNAPOI
Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, A cărui împărăţie nu va avea sfârşit (Simbolul Credinţei, Art. 7).
Ca de fiecare dată, în Duminica Înfricoşatei Judecăţi, Evanghelia ne vorbește despre acea cumplită zi care va însemna ultimul act al istoriei omeneşti, ziua arătării Fiului Omului, ziua împlinirii împărăţiei lui Dumnezeu, aşa cum zicem şi în Simbolul Credinţei. Imaginea aceasta, a judecăţii celei din urmă o aveam încă în faţa și în minte, când un grup de tineri ai Școlii Gimnaziale Mireșu Mare,  actuali și foști elevi ai noștri, au apărut în biserică însoțiți de inimoasele lor profesoare de religie și muzică: Antonela Bara și Ioana Denuț. Am observat o anumită emoție și la cucernicul părinte Ioan Romulus Ciurdaș, la apariția tinerilor. Ca și la alte manifestări creștine, eram sigură că părintele și-a pus amprenta, sensibilizându-ne acea coardă a inimii ce de multe ori stoarce lacrimi în ascuns sau măcar stări emoționale prin care redevenim oameni vii, firavi și plini de sevă. ”Lecția”  predată ne-a zguduit sufletul. Porunca a fost cea a dragostei și a milei față de aproapele nostru care este căzut în necazuri şi în lipsuri de tot felul. Eram deja vulnerabili datorită vârtejurilor sociale ce ne schițează viața cotidiană. Vedem mereu oameni nemulțumiți, chipuri necăjite și speriate, suflete descurajate. Dar, să lăsăm acestea în cimitirul inimii noastre și să  felicităm tinerii, care, prin versurile și cântecele prezentate, au scormonit adânc în rănile deschise ale societății de azi. Acest manifest” este unul din activitățile parteneriatului Școală - Biserică. Momentul poartă titlul Pământul deocamdată , după versurile lui A. Păunescu, în care găsim imaginea pământului așa cum o prezintă și Isus în parabola neghinelor. Sub ochii noștri se scriu cronici negre. Aceleași jocuri și interese, aceleași moravuri, aceleași mentalități. Unii mor de rușine și durere Pentru un pachet de biscuiți” iar mai marii vremii, cu jafuri incomensurabile sunt “tari în cerbice și netăiați împrejur la urechi și la inimă”. Ne întâlnim apoi cu un professor ajuns la pensie, nevoit să cerșească. Un fost elev, unul din aceia “care-ți scot fire albe” până îi înveți să buchisească, ajuns după noile „valori” cu teșchereaua plină, vrea să-i arunce mărunțiș „E bani puțini, dar unii îi primește.” , este refuzat cu demnitate, pentru că încă, nu vorbește românește. Mulțumim părintelui Ioan Romulus Ciurdaș, care prin multiplele calităţi ale vieţii sale de părinte, învăţător şi îndrumător duhovnicesc al comunității, își aduce aportul mereu în desfășurarea activităților cultural-educative din comună. Felicităm doamnele profesoare și tinerii. Așa cum arată și titlul ”Pământul deocamdată”, nădăjduim că atunci "Când educaţia omului credincios şi cultura lui şi întreg felul lui de viață se alimentează neîncetat din izvoarele lui Hristos, cât de sigur şi de liniștit înaintează el prin toate căile sale spre înălţimi!" (Traian Dorz)
Biserica